Ceea ce este vizibil şi sensibil în această comedie de
 situaţii, este faptul că, deşi evenimentele se petrec într-un 
 cartier periferic din Canada, ele pot fi uşor asociate cu orice 
 “lume”, de pretutindeni, aflată în convulsiile  ei familiale şi 
 sociale.

	Este vorba aici de o clacă ad-hoc, cu ocazia câştigării 
 de către Germaine  Lauzon a unui premiu renumit, concretizat în 
 valori filatelice (timbre)care trebuie lipite pe caiete, pentru 
 a căpăta valoare.

	Se adună surori şi prietene apropiate pentru a da o mână 
 de ajutor; motiv care le dă ocazia să-şi “trateze” frustrările 
 acumulate în timp, atât cele personale cât şi  inter-personale.

	Spiritul plin de umor “practic” al Cumetrelor le face 
 şi să-şi umple genţile cu timbre, pe motivul că Germaine "are 
 doar... un milion de timbre".

	Ca orice comedie de calitate, Cumetrele are şi o 
 profundă doză de dramatism ce pune în valoare spiritul uman 
 sensibil; în special în scena finală, unde Germaine descoperă
 furtul "propriilor ei  surori"; ea rămâne profund  marcată,  
 nu atât de pierderea  timbrelor, cât de semnificaţia gestului 
 surorilor şi prietenelor ei apropiate…